Daca sunteti dispusi sa vedeti o poveste frumoasa de dragoste, copilaroasa si cu ceva dramatism va recomand sa va uitati la filmul Sabrina. Acum ma veti intreba la care insa? La cel din 1954 in care joaca magnifica Audrey Hepburn si carismaticul Humphrey Bogart sau la cel din 1995 cu Julia Ormond si Harrison Ford? Intai sa va spun povestea si apoi concluziile mele. Apoi va hotarati voi.
Familia Larrabee detine un conac in Long Island unde au angajati pentru gradina, pentru terenul de tenis, pentru bucatarie (etc). Printre atatia angajati au insa si un sofer. Soferul are o fata… Sabrina – o copila timida, educata si draguta- care este indragostita de cand se stie de David, fiul mai tanar si cel iresponsabil al familiei Larrabee. Pentru a trece peste aceasta iubire tatal ei o trimite sa petreaca 2 ani la Paris. Cand se intoarce insa nu mai este aceeasi copila naiva si stangace ci o femeie frumoasa, sofisticata, stilata. Abia acum o observa David, lucru ce ar putea periclita viitoarea sa casnicie cu fiica unui puternic om de afaceri cu care compania Larrabee vrea sa realizeze o fuziune. Aici intervine Linus, fratele cel mare al lui David. Continuarea povestii nu v-o spun deoarece as strica elementul surprizei.
Filmul din 1954 sincer sa va spun mi-a placut mult mai mult si asta, desigur, datorita prezentei unor actori remarcabili insa si a unei intrigi foarte bine construite, a atentiei sporite pentru detalii si a muzicii minunate. Audrey este gratioasa, naiva dar simpatica in acelasi timp, visatoare si delicata. Are o talie de viespe, niste ochi minunati si o frumusete naturala, innascuta. Are pe deasupra si o voce tare frumoasa, mai ales cand canta in frantuzeste melodia La vie en rose.
Se pune foarte mult accentul pe comicul de situatie, pe replici subtile si inteligente.
Filmul, o comedie romantica puternic pigmentata de actori ca Humphrey Bogart, Audrey Hepburn si William Holden sub regia talentata a lui Billy Wilder (care va colabora mai tarziu cu Marilyn Monroe pentru alta comedie celebra: Unora le place jazzul) reuseste sa fie premiat la Oscar si Golden Globes.
Remake-ul din 1995, cu Harrison Ford, Julia Ormond si Greg Kinnear nu a avut insa acelasi impact cu toate ca a fost nominalizat la doua premii Oscar si 3 premii Golden Globes. Povestea se schimba – actiunea se petrece in anii 90 – si odata cu ea comportamentul personajelor. Fiind o societate mult emancipata viitoarea sotie a lui David nu mai este doar o fata a unui mare indistrias ci si un medic pediatru de succes. Sabrina nu se duce la Paris pentru un curs de bucatari ci ca angajata pentru o agentie de modelling unde se indragosteste de fotografie. Diferente sunt multe intre cele doua filme si probabil asta m-a facut sa nu renunt a-l mai vedea, intervine diversitatea si elimina plictiseala unui subiect deja cunoscut. Desigur, nu e singurul motiv deoarece din nou avem de-a face cu niste actori de prima talie, talentati si frumosi (desi parca Julia Ormond la 30 de ani mi s-a parut putin cam matura pentru o Sabrina de 20).
Eu una sincer va recomand sa le vedeti pe ambele, cu siguranta nu va veti plictisi si veti savura o poveste foarte draguta.