May 18, 2021

Testul meu COVID

Aş vrea să vă povestesc întâmplarea mea legată de concediul din Grecia de luna trecută. Aşa cum probabil ştiţi, pentru intrarea in Grecia, autorităţile elene solicită un test negativ pentru Covid-19, test care trebuie să fie făcut cu maxum 72 de ore înainte de a intra pe teritoriul lor. Sunt 72 de ore din momentul recoltării, nu din momentul primirii rezultatului, aşa ca stresul legat de obţinerea la timp a certificatului medical este destul de mare, mai ales în perioada aceasta (luna august) în care foarte multă lume are concediu şi se orientează spre aceiaşi destinaţie. Clinicile particulare şi spitalele de stat sunt supra-aglomerate iar programările pentru recoltari se fac cu multe zile, sau chiar săptămâni înainte. În plus, aceste teste, nu sunt tocmai ieftine, preţul de aproximativ de 80-90 euro este probabil unul dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană. Revin la povestea mea: aveam facută programare pentru testul de coranavirus la o clinică particulară (nu am să îi dau numele) de aproape 2 săptămâni. Era într-o zi de joi, sâmbătă dimineaţa urmand să plecam, la prima oră, spre Grecia. Cu drumul până acolo, cu eventuala aşteptare în vamă şi chiar şi cu evenimente neprevăzute, care ar fi putut aparea pe drum, am fi avut timp suficient să ne încadram în cele 72 de ore prevăzute de statul elen. Ne-au „scobit” în nas pe toţi trei şi ne-am întors destul de liniştiţi acasă acasă. Nu aveam aproape nicio emoţie legată de rezultate. Atât eu cât şi soţia munceam de acasă de luni de zile, copilul era în vacanţă, iar noi suntem extrem de prudenţi, ne-am luat mereu toate precauţile. Liniştea avea să se termine însă destul de curând. Rezultatul testului a picat ca o lovitură de ciocan, a doua zi, vineri. Testul soţiei a fost negativ, testul Mariei la fel, rezultatul meu însă, surpriză mazimă, era pozitiv!! Am simţit că îmi fuge pământul de sub picioare. Primul gând a fost că vom pierde concediul, apoi mi-am dat seamă că asta ar putea fi ultima grijă. Deja mă vedeam luat cu izoleta şi dus la spital. Tot încercam sa înteleg cum s-a putut întampla asta. De unde am putut lua acest virus nenorocit? Oare se vor îmbolnăvii şi soţia şi copilul? Dacă o să facem vreo formă complicată? Panica se instaurase şi nu mai puteam gândi limpede. Spre norocul meu, soţia a fost mai calmă şi capabilă să gândeasca mai clar ca mine. „Nu se poate, trebuie să fie o greşeală. Haide să repetăm testul. Hai la xxx (spitalul de stat al căriu nume nu am să îl dau)”. Nu vă mai povestesc prin ce intervenţii am reuşit să fiu primit la xxx aproape pe loc. Aici am fost testat din nou, nu doar exudatul nazofaringian ci şi vreo 2 pagini de analize de sânge. M-au izolat în spital până la aflarea rezultatelor. Cele câteva ore de aşteptare au părut o veşnicie. Rezultatul a venit însă izbăvitor: negativ! Testul real time PCR corelat cu toate analizele de sânge făcute arătau fără dubiu, pentru medicul care mi-a interpretat rezultatele, faptul că nu sunt infectat. Am plecat în grabă spre casă, era aproape seara, a doua zi trebuia să plecam la prima oră iar bagajele şi ultimele pregătiri fuseseră lasate baltă toată ziua. Pe drum mi-am dat seama ca buletinul de analize la spital era în limba română, spre deosebire de cele de la clinica privată care fuseseră emise, la solicitarea noastră, în limba engleză. Unde o să gasesc oare vineri seara un birou de traduceri care oferă traduceri teste covid urgente? Am tras pe dreapta şi am început să dau telefoane pe la firmele de traduceri. La ora aia nu prea a mai raspuns nimeni sau mi se spunea ca abia luni se poate rezolva. Intr-un final am reuşit să găsesc un traducător, care mi-a tradus documentul în mai puţin de o oră. Am ajuns acasă distrus de oboseală. M-am dus direct la culcare şi am lasat-o pe soţie să finalizeze bagajele, eu urmând să conduc a doua zi câteva sute de km.