Traseu montan marcat cu Crucea Rosie a ma-sii !

No, mai tatutu, sa vezi aicea stire care mi-a bulversat inca o data minima logica ce imi permite sa respir far-ajutorul aparatelor ! Conform presei mioritice (in care am tot atata incredere cata am in orice membru-al Parlamentului Romaniei) o tanara si-angelica englezoaica, „eleva de nota 10” care nu a gasit un loc in universitatile britanice in care sa fie admisa pentru a studia medicina si-a pus ea mana cozoroc, si-a rotit ochii peste zare si-a hotarat sa vina la Constanta si sa se faca doctorita tocmai aici, la Pontul Euxin. Iertat sa fiu, dar cred ca asta-i o alta facatura a condeiasilor acraniati. De ce spun asta ? Simplu. Daca fatuca-n cauza era „de 10 pe linie” cu siguranta ar fi fost admisa-n Anglia. Asta numa daca nu cumva ta-xu e terorist islamist iar ma-sa negresa neonazista. Ceea ce e putin exclus, fata fiind din Cornwall, un loc unde lucrurile se schimba un piculet mai greu. Dar chiar si-asa, am certitudinea ca un loc s-ar fi gasit.
Oricum, daca stirea-i pe bune, apai am pentru fata doar beeeed niuuuuuz … Rectorul Universitatii „Ovidius”, Tiberiu Danut Epure, rapus de zapuseala acestei veri caniculare, se relaxeaza la racoare pentru 29 de zile in arestul politiei Constanta, tocmai ca urmare a unor, hai sa le spunem – neclaritati financiare legate de admiterea fix la Facultatea de Medicina.  Dar inca nu-i totul pierdut. Daca va fi sa iasa la timp pentru sesiunea de admitere din septembrie, acum ca are experienta in manuirea euroilor, Epure-le in cauza se va descurca sa converteasca si lirele sterline la cursul zilei. Doar ca-i putin probabil sa se intample asta, ca procurorii nu prea au loc de-ntors. Ca au aflat si ei, in ceasul al doispelea trecute fix, mai catre doispe si jumate chiar, ceea ce toata Constanta stia de ani de zile : Epure-le-si schimba parul, da’ naravul ba !
Si daca tot suntem in sfera medicinei hai sa ne delectam c-o alta minunatie suta la suta romanesca. Se porneste de la urmatorul fapt : o domnisoara, posesoare de frate, traieste o neplacuta experienta  in timpul unei plimbari cu acesta printr-o padurice adiacenta satului natal : tanarul se prabuseste la pamant si, fara niciun antecedent in sensul asta, are o criza teribila de epilepsie. In fine, totul se termina cu bine dar diagnosticul ramane implacabil : pe fond de stress astfel de crize se pot repeta. Cu spaima celor intamplate inca vie, domnisoara in cauza rasfoieste internetul in dorinta ca o eventuala noua criza a fratelui sa nu o mai ia pe nepregatite si mai ales sa stie ce sa faca intr-o astfel de nenorocita de situatie.

Cautarile ii sunt rasplatite. Sau, cel putin, asa au parut sa fie la prima vedere. Gaseste un curs de prim ajutor organizat de Crucea Rosie Constanta contra unei taxe de 150 de lei. Taxa nu reprezinta o problema pentru domnisoara in cauza (desi asupra acestui aspect am sa revin). Ar fi dat si de trei ori mai mult doar sa obtina informatiile si aptitudinile necesare pentru ca la o noua criza sa stie exact ce are de facut. Dupa un prim telefon cu caracter strict informativ, domnisoara apeleaza Crucea Rosie Constanta in preziua inceperii cursurilor si afla cam asa (am sa scurtez pentru a nu plictisi) : cursul prezentat pe internet ca fiind de 12 ore dureaza in fapt 3 ore dar sa nu-si faca griji, daca vine cu banu’ si-achita taxa, va primi hartia care sa certifice ca a facut cursul. Domnisoara insista: nu da doi bani pe hartia in cauza, pe ea o intereseaza doar sa stie sa acorde primul ajutor. “Aaaaaa…. – se aude la celalalt capat al firului, atunci stati linisti
ta, se vor mai organiza si-n viitor astfel de cursuri. Va puteti inscrie atunci.” Reactii de bun simt, replici inteligente dar calme, toate se pierd atunci cand ramai ca la dentist, cu gura larg cascata. O-nchizi numai de teama ca-ti intra muste-n ea, ca altfel iti vine destul de greu s-o faci. Prea multe nu mai stiu nici eu s-adaug. Umilele mele cunostinte fac trimitere catre faptul ca imi amintesc de Crucea Rosie ca de un organism implicat in actiuni umanitare. Si nu pot intelege de ce astfel de cursuri nu se fac gratuit. Iar daca tot se fac cu taxa, nu inteleg de ce se fac doar pe hartie. Dar, apeland la amintiri parca-mi revin in minte o seama de actiuni “ordonate” de d-na Geoana (o stiti, chiar ea e, “Mihaela, dragostea mea”…)  in calitate de mare sefa peste Crucea Rosie Romania, actiuni ce aveau in vedere campanii umanitare organizate sub semnul culorii rosii a, logic- asa-i ?, Crucii Rosii, fix in acelasi timp cu campania electorala a
sotului domniei sale, membru si candidat din partea unui partid de culoare – sa vezi tu potriveala, rosie ca focul !